Rugăciunea în vremea Postului Mare

În tradiția creștină, cele două mari instrumente de purificare sufletească sunt postul și rugăciunea. Veritabile arme de luptă împotriva bolilor, necazurilor și greutăților, postul și rugăciunea reprezintă, înainte de toate, o luptă cu propriile slăbiciuni.

Poți spune că postul și rugăciunea sunt armele cu care sufletul tău luptă pentru el însuși apoi pentru a dobândi cele cerute.

Omul trăiește într-un mediu social. Când viziunea asupra lumii, gândurile, dorințele și faptele îi sunt determinate de mediul care- l înconjoară, el este supus unor influențe, ,, voci” din afara lui, care îl pot distrage de la ascultarea glasului inimii sale.

Prin rugăciune te interiorizezi, iar atunci obții liniștea. Este momentul tainic, prin simplitatea sa, în care te întorci către tine și către Dumnezeu. Atunci când te rogi, pășești către ceea ce se cheamă ,, logica inefabilă a inimii”, pentru că, așa cum spunea Blasie Pascal, inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște. Tu ai trăit în viață cel puțin un moment în care ai cunoscut profunzimea liniștii ce se naște din coborârea minții tale în suflet. Rugăciunea este punea care se deschide atunci când alegi să cobori în liniștea și pacea care SIGUR se află în sufletul tău. Această pace și liniște atât de mult râvnite și căutate în afara ta, în toate relațiile pe care le ai cu ceilalți, indiferent că vorbești despre relațiile cu soțul, soția, cu mama sau copiii, cu prietenii de suflet sau cu oricine altcineva, nu se pot compara prin durată și intensitate cu starea inefabilă de împlinire interioară pe care o poți cunoaște atunci când ajungi la propriul suflet. Doar în acea stare de liniște, dorință și aspirație îl poți întâlni pe Dumnezeu.

Concret atunci când te rogi, în loc să citești sau să reproduci mental dorințele pe care le ai, trebuie să conștientizezi întâi intensitatea stării de agitație care există în tine în acel moment, să observi cum respiri și apoi să te liniștești. Te concentrezi doar pe ritmul respirației, până când, doar respirând atent, doar atât, te liniștești. Respiri calm, regulat, liniștit, în ritmul tău propriu, perfect natural. Apoi îți imaginezi că respiri cu inima, că inima se deschide. Acesta este momentul în care poți începe să te rogi.

Îndumnezeirea sufletului

În această perioadă a Postului Mare, rugăciunea capătă o dimensiune imaginabilă, datorită efectelor curative asupra corpului și mai ales, a spiritului. A te ruga în timpul postului înseamnă a te curăța de tot ceea ce este știut și neștiut de mintea ta, dar care împovărează corpul și sufletul. Activitatea spirituală intensă din această perioadă aduce modificări interioare, atât anatomice, cât și funcționale, ale țesuturilor și organelor corpului tău.

Atunci când prin rugăciune nu înțelegi doar simpla recitire mecanică a unor formule, ci o înțelegi ca pe o stare de elevare spirituală, ca pe o stare sublimă de contact cu Dumnezeu, cu împlinirea și liniștea, atunci îndumnezeiești sufletul, iar rugăciunea ta are șansa de a se materializa. Această perioadă benefică spiritual este șansa ta de a investi în starea de bine a sufletului și a vieții pe care o trăiești. Un singur lucru ai de făcut: să alegi să te rogi acum! Amânarea nu vine de la Dumnezeu ! De la El vine dorința de a acționa ! Pentru că ai dreptul de a alege o viață mai bună și mai ușoară ! Și poți alege să te rogi astfel, chiar aici, chiar acum !

Bibliografie:

Chiriac Gina – Răspunsuri psihoterapeutice pentru fiecare zi – Editura Liber Mundi, Craiova, 2011.